| 1.
|
EXASPER'ANT, -Ă, exasperanţi, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] - Din fr. exasp'erant.
Sursă
: DEX'98
(52002)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
EXASPER'ANT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.)
Sursă
: Sinonime
(183299)
- siveco |
| |
| 3.
|
exasper'ant adj. m. [x pron. gz], pl. exasper'anţi; f. sg. exasper'antă, pl. exasper'ante
Sursă
: DOR
(244519)
- siveco |
| |
|
|